Exemple de propozitii cu virgula

După adverbe de afirmație și de negație sau interjecții, Când acestea sunt echivalente ALE unei propoziții. Astfel ponctul și virgula are o utilizare intermediară în raport cu virgula dintre Două propoziții și cu ponctul Care marchează sfârșitul unei fraze. Poziționarea adjectivului înaintea substantivului déterminat este frecvent întâlnită în preamarim literare, atunci Când este urmărită accentuarea însușirilor unui anumit obiect (mândrul Soare, Dulce GRAI). Alt ROL important al virgulei este de a séparation propozițiile în cadrul unei fraze, de bicyei atunci Când acestea nu sunt légat de o conjoncție. Adjectivele compuse sunt formate prin contopirea mai multor cuvinte Într-unul singur (atotștiutor, cumsecade, atotputernic, multimilenar) ori prin alăturarea unor cuvinte despărțite prin liniuță de UNIRE (social-Politic, instructiv-educativ, Alb-argintiu). Virgula apare adesea în propoziție și în FRÉ Când se face o pauză în vorbire. Cuvântul Care urmează după punct și virgulă se scrie cu inițială minusculă, în afară de cazurile Când majuscula este cerută de Alte reguli. Adjectivul poate avea în propoziție funcțiile sintactice de atribut adjectival, nume predicativ, complément circonstanțial de timp, complément indirect, complément circonstanțial de cauză. Semnul punct și virgulă se folosește pentru a séparation Într-o Frazer propozițiile sau grupurile de propoziții care sunt Independente sintactic, Dar Care sémantique sunt suficient de adéquat pentru a forma un întreg. Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, vigne de soin, vigne, vigne, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid Înalt de suliți, printre cetele păgâne TREC rupându-și grande uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, și gonind biruitoare tot Veneau a țării steaguri, ca Potop ce prăpădește, ca o Mare turburată — peste-un RAEC păgânătatea e ca pleava vânturată.

Totodată, virgula ajută la clarificarea înțelesului Frazier, evitându-se ambiguitățile. Eu trăgeam cu coada ochiului. Adjectivul este o parte de vorbire flexibilă, Care arată însușirea unui obiect, însoţește și determină un substantiv. După formeLe flexionare, adjectivele se împart în variabile (Bun, Alb, Negru, greu, Lung, cenușiu) și invariabile (cumsecade, ferice, asemenea, atare, așa).